Relieful şi vegetaţia
Plantele superioare sunt reprezentate de diferite specii forestiere (flori sălbatice, de primăvară: viorele – scilla bifolia, ghiocei – galanthus nivalis, tămâioare, toporaşi – viola odorata, brebenei – corydalis cava, floarea paştelui – anemone nemorosa, lăcrămioare, mărgăritar – convallaria majalis – specie ocrotită. Lumea animalelor este răspândită în sol, în apă şi în aer. Speciile de animale vertebrate care populează ecosistemele de la Ştefăneşti sunt specifice zonei colinare, având reprezentanţi aproape din toate clasele de animale vertebrate: peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.
Fauna sălbatică este bine reprezentată de cerbul lopătar (trăieşte în turme mici) şi de căprioare, mistreţi (care au tendinţe de dezvoltare necontrolată), vulpi, viezure, dihor, nevăstuică, şoarecele de câmp, veveriţă, cârtiţe, arici, iepuri de câmp şi fazani. Ca specii deosebite şi ocrotite de lege în această zonă sunt: barza neagră, cerbul lopătar şi corbul. Până în secolul al XIX -lea, bivolul era prezent în această regiune; cu timpul acest animal a dispărut, cauzele nefiind cunoscute. În zonă nu se află şerpi veninoşi sau păianjeni periculoşi. Lumea aripatelor este bine reprezentată de: porumbel, vrabie, cucul, pupăza, ciocănitoarea, ciocârlia de pădure, coţofana, cioara, privighetoare, barză, sticlete, pitulice, turturea, fazan, graure, uliu, bufniţe.
Pe pantele şi platourile dealurilor solurile sunt reprezentate de luturile grele diluviale, iar văile fiind compoziţii stratificate din coluviuni erodate (argile, nisipuri) pe care s-au format tipurile zonale de soluri brune gălbui. Principalele tipuri de soluri întâlnite sunt:- sol brun-gălbui de pădure, lutos- sol brun de pădure, moderat erodat, lutos şi argilos- sol foarte puternic erodat, lutos, luto-argilos, pe luturi grele- sol excesiv erodat, lutos, luto-argilos- sol coluvial brun-lutos, luto-argilos pe coluviuni. Suprafaţa localităţii Ştefăneşti este străbătută de Pârâul Dobruşa ce izvorăşte din Dealul Suteştilor, având o lungime până în Pârâul Peşana, de 12 km. Pârâul despică Dealul Dobruşa pe o distanţă de 5 km. Având un traseu prin soluri slabe el şi-a lărgit şi adâncit albia.
Având de-a face cu straturi suprapuse de argilă grele, adâncimea apelor are dimensiuni diferite, de la trei – patru metri la peste douăzeci de metri, în funcţie de zonă. Pe versanţii dealurilor apar multe izvoare de coastă, unele având un debit mare alimentându-se din pânzele de apă freatică situate deasupra straturilor de argilă ce se găsesc la diferite adâncimi. Aceste izvoare sunt favorabile captării şi valorificării pentru irigaţii şi apă potabilă.
Apa potabilă se scoate şi din fântâni săpate de localnici manual sau cu freze, la atâncimi mari. Apa este stabilă, cu pH neutru, cu conţinut de carbonat de calciu slab-mijlociu. Nu se întâlneşte în zonă apă sărată, sălcie sau cu ion care să o facă improprie consumului. Apa este în cantităţii suficiente pentru consumul local.
